EcoBlog

    A fi ECOlogist, în percepția mea, e sinonim cu a fi empatic. Ești sau nu ești emptic, te-ai născut așa sau nu. Vestea bună e că poți învăța, cel puțin, să deosebesti lucrurile bune de cele mai puțin bune. Dacă ai o reactie fizică de neplăcere, rusine, retinere  atunci când arunci la coșul de gunoi ceva ce poate fi reciclat în natură, poți spune ca esti ”ecologist”, că simți eco. Dacă simți ca planeta, pur și simplu te “doare” gunoiul!

    E destul de greu, în zilele noastre si în viata urbană, să fii ECO. E greu să-ti sacrifici confortul de dragul reciclării si nu multă lume e dispusă să facă asta. Înainte vreme tot ce se prelucra în gospodărie avea un traseu clar de utilitate secundară- resturile alimentare ajungeau la cățel, purcel, găini, apa de menaj era aruncata prin curte la vreun copac, tufa, floare etc, grasimea de porc de la gatit ajungea la săpun, fulgii în perne, lâna toarsă ajungea în ciorapi, borcanele se refoloseau, iar gunoiul de grajd îngrășa grădina...în gospodăriile rurale nu prea exista gunoi asa cum avem acum în jurul nostru. 

Cu cât ne bucurăm de mai mult confort cu atât cresc mai înalți munți de gunoaie, cu atây apa e mai poluată.
    Am să documentez  JURNAL-istic, cum actionez eu eco. Declar ca NU sunt  eco-extremistă și nici nu aleg trăitul în padure, însă încerc să-ntorc naturii cât mai mult din ceea ce consum.

    Astfel, la un moment dat, prin programul deschis de SIGUREC-o inițiativă care acum pare că nu mai există, am reusit să reduc(pentru mine si familia mea) amprenta de CO2 cu 40kg...din sticle, pet-uri, doze de aluminiu. Ok, nu am contorizat si timpul, efortul, spațiul si nervii aferenți...însă satisfactia e nemaipomenită! 
Actiune contorizată de reciclare => 40kg CO2 salvate.