...din bucătărie

    Astazi vă dezvălui cum încerc să ușurez cât mai mult sacul de gunoi, uscând pe cât se poate așa-zisa fracție umeda și s-o integrez în natură ca îngrășământ ori pulbere de celuloză.

    Pentru că-n bucătărie se curăţă o grămadă de legume, eu aleg să transform cojile într-o pulbere uscată, mai maruntă sau mai mare pe care apoi o pun la radacina vreunui copac, o arunc în pulbere prin gradina blocului sau, dacă vă e mai ușor, chiar o puteți arunca la gunoi știind sigur că nu mai face zeama aceea urât mirositoare si nu umpleți cunoiul cu coji de legume...Da, cu un pic de bătaie de cap, recunosc....însă Eco≠confort.

    Aici sunt cojile de castrevete, curăţate cu-n peeler aşa că sunt foarte subtiri, niste franjuri. Le pun pe un şerveţel sau pe o taviţă special destinată acestor resturi si după numai două zile, lângă geam sau pe pervaz (la soare sau în curent) rămân cum vedeţi în imagine, doar niste marunţiş uscat care va ajunge în curte, din nou în natură, NU la gunoi!

În modul acesta, sacul de gunoi poate avea cu câteva sute de grame mai putin...măcar până vor apărea și în viața noastră acele pubele de compost/fracție umedă. 

Hai să facem cumva să fie mai puțină fracție umedă si mai puțin umedă...zeama aia scârboasă din gunoi se infiltrează in pamânt pâna la pânza freatică. În timpul verii, frunzele si cojile lăsate pe pervaz, se usucă de pe o zi pe alta si le poti sfarâma în mână...doar să te preocupi un pic!

EcoBlog

    A fi ECOlogist, în percepția mea, e sinonim cu a fi empatic. Ești sau nu ești emptic, te-ai născut așa sau nu. Vestea bună e că poți învăța, cel puțin, să deosebesti lucrurile bune de cele mai puțin bune. Dacă ai o reactie fizică de neplăcere, rusine, retinere  atunci când arunci la coșul de gunoi ceva ce poate fi reciclat în natură, poți spune ca esti ”ecologist”, că simți eco. Dacă simți ca planeta, pur și simplu te “doare” gunoiul!

    E destul de greu, în zilele noastre si în viata urbană, să fii ECO. E greu să-ti sacrifici confortul de dragul reciclării si nu multă lume e dispusă să facă asta. Înainte vreme tot ce se prelucra în gospodărie avea un traseu clar de utilitate secundară- resturile alimentare ajungeau la cățel, purcel, găini, apa de menaj era aruncata prin curte la vreun copac, tufa, floare etc, grasimea de porc de la gatit ajungea la săpun, fulgii în perne, lâna toarsă ajungea în ciorapi, borcanele se refoloseau, iar gunoiul de grajd îngrășa grădina...în gospodăriile rurale nu prea exista gunoi asa cum avem acum în jurul nostru. 

Cu cât ne bucurăm de mai mult confort cu atât cresc mai înalți munți de gunoaie, cu atây apa e mai poluată.
    Am să documentez  JURNAL-istic, cum actionez eu eco. Declar ca NU sunt  eco-extremistă și nici nu aleg trăitul în padure, însă încerc să-ntorc naturii cât mai mult din ceea ce consum.

    Astfel, la un moment dat, prin programul deschis de SIGUREC-o inițiativă care acum pare că nu mai există, am reusit să reduc(pentru mine si familia mea) amprenta de CO2 cu 40kg...din sticle, pet-uri, doze de aluminiu. Ok, nu am contorizat si timpul, efortul, spațiul si nervii aferenți...însă satisfactia e nemaipomenită! 
Actiune contorizată de reciclare => 40kg CO2 salvate.