Toamna

    Așa cum vara pun apă pentru păsărele, pe pervaz, la fel, pun un căpăcel de sirop pentru albine, toamna tarziu, pentru un plus de păpică pentru iarna. Siropul este de zahăr dar NEAPĂRAT invertit, ca sa nu stresăm albinele. Ori puneti un ciorchine de strugure dulce, că adună ele câtă dulceață vor! Am observat însă ca albinele nu iubesc strugurii mari fara sâmburi....

Lucruri frumoase de demult

    Înainte de a inventa ei ”amprenta de carbon”, noi trăiam ecologic. Reciclam si refoloseam o grămadă de materiale și foloseam resursele cu mult mai mult sens. Nu exista să arunc ”blugii”si ”raiații” la gunoi...ajungeau veste, genți, espadrile. Nu aruncam borcane, cârpeam, peticeam și găseam foarte amuzant să fii creativ în a întrebuința lucrurile de aruncat. Nu-mi pot imagina cum copiii de azi nu iubesc sa facă rochițe la păpusi, să construiască singuri din lemnișoare și căpăcele, să îmbrace borcane și sticluțe cu papier mache, să croșeteze, să tricoteze, să-și facă haine si pălarii... Doamne, ce bine că m-am născut când toate astea mai aveau sens!

Nu toate merele...

    Nu toate merele ajung deliciul nostru...din păcate!

    Nu-i asa că, atunci când le vedeti așa, le aruncati la gunoi? La noi gunoiul menajer(fracția umedă) nu se exploatează superior, doar se aruncă într-o groapă si se lasă la descompus printre alte gunoaie. Mormane de gunoaie. Eu le tai în bucătele si le arunc în natură. Așa se descompun mult mai repede decît la groapa de gunoi, ba chiar aduc si beneficii prin descompunere....în cazul in care nu le manâncă păsările cerului, aricii sau alte gângănii...Pană la urmă tot fac eu o groapă mica de compost....!

 

Coffee&Tee

 

    Multă lume aruncă zațul de cafea în curte sau chiar la plantele din ghiveci. Eu desfac si pliculetele de ceai iar tocătura din ele ajunge tot in natură...Fireste, eticheta si firul de bumbac ale pliculetului, merg in altă parte, desi toate sunt ”compostabile”. Sunt si pliculete de ceai dintr-o sită fina, de plastic ce ajunge(sita) in punga de reciclat plastic...Stiu că nu e o cantitate mare dar, pe parcursul unei saptămâni doar, se adună cateva sute de grame...

Ma gandesc totusi că n-ar fi recomandat să punem mereu zațul la aceeasi plantă...poate devine prea nervoasă...

Frunzele de ridichi...se întorc in natură!

Retetă:

Se taie ridichile. Partea rosie se manancă...miam, miam! Frunzele se pun pe glaful ferestrei, sau pe un servetel orinde în casă unde se pot usca. Se deshidratează repede daca le răsfirati.  Dintr-un manunchi de frunze va rămane un macinis cât o cutie de chibrituri (mai mare)...care se arunca in boscheti orinde in jurul casei. La tara astea se dadeau la găini, la rate, la purcei...la oras umflă inutil punga de gunoi.

Hei, dar PUNGA de gunoi e un alt capitol!!!

Albitură pentru supă si păpică pentru mișcodaci

 

    Mai bine de 150 de grame din albitură pentru supă au fost doar cojile...dar nu le-am  aruncat la gunoi ci, după ce le-am uscat la soare pe glaful exterior al ferestrei, le-am împrâștiat prin pădurea Băneasa. Supa hrănitoare pentru om, cojile hrănitoare pentru natură sau pentru vreun mișcodac din natură. Uscate fiind le poti tine într-un borcan și scapi de ele oricând iesi la o plimbare...In imagine sunt patru stadii ale resturilor din bucătarie-umedă stadiul I, uscare franjuri lungi, uscături maruntite, tocatură marunta de tot gata de aruncat la orice radacină de plantă....Pe cuvant, e foarte usor de facut!

...din bucătărie

    Astazi vă dezvălui cum încerc să ușurez cât mai mult sacul de gunoi, uscând pe cât se poate așa-zisa fracție umeda și s-o integrez în natură ca îngrășământ ori pulbere de celuloză.

    Pentru că-n bucătărie se curăţă o grămadă de legume, eu aleg să transform cojile într-o pulbere uscată, mai maruntă sau mai mare pe care apoi o pun la radacina vreunui copac, o arunc în pulbere prin gradina blocului sau, dacă vă e mai ușor, chiar o puteți arunca la gunoi știind sigur că nu mai face zeama aceea urât mirositoare si nu umpleți cunoiul cu coji de legume...Da, cu un pic de bătaie de cap, recunosc....însă Eco≠confort.

    Aici sunt cojile de castrevete, curăţate cu-n peeler aşa că sunt foarte subtiri, niste franjuri. Le pun pe un şerveţel sau pe o taviţă special destinată acestor resturi si după numai două zile, lângă geam sau pe pervaz (la soare sau în curent) rămân cum vedeţi în imagine, doar niste marunţiş uscat care va ajunge în curte, din nou în natură, NU la gunoi!

În modul acesta, sacul de gunoi poate avea cu câteva sute de grame mai putin...măcar până vor apărea și în viața noastră acele pubele de compost/fracție umedă. 

Hai să facem cumva să fie mai puțină fracție umedă si mai puțin umedă...zeama aia scârboasă din gunoi se infiltrează in pamânt pâna la pânza freatică. În timpul verii, frunzele si cojile lăsate pe pervaz, se usucă de pe o zi pe alta si le poti sfarâma în mână...doar să te preocupi un pic!